Conferinţa anuală IMSP IMU "Actualităţi şi Constroverse în Managementul Urgenţelor Medico-Chirurgicale"
Astăzi, 7 decembrie 2018, în cadrul Instutului de Medicină Urgentă s-a desfăşurat Conferinţa anuală IMSP IMU "Actualităţi şi Constroverse în Managementul Urgenţelor Medico-Chirurgicale". detalii...
07.12.2018

IMSP IMU va beneficia de construirea şi reorganizarea Unităţii de Primiri Urgente
IMSP Institutului de Medicină Urgentă va beneficia de construirea şi reorganizarea Unităţii de Primiri Urgente (UPU) conform standardelor europene, datorită implicării instituţiei în proiectul transfrontalier "The CBC Romania-Moldova a safer area by improving the Mobile Emergency Service of Resuscitation and Extraction (SMURD) operating infrastructure, by increasing the level of training and maintain the capacity of prefossional personnel to intervene in emergency situations - SMURD 2". detalii...
28.11.2018

Comunicat comun de presă
Ambasada Republicii Federale Germania şi Ambasada Republicii Franceze anunţă următoarele: detalii...
28.11.2018

Stimate domnule Mihail Ciocanu,
Cu prilejul zilei Dumneavoastră de naştere, Vă adresăm cele mai calde urări de sănătate, fericire şi viaţă îndelungată, alături de cei dragi şi apropiaţi. detalii...
22.10.2018

Comunicat de presă
Intervenţie de tratament a accidentului vascular cerebral, prin neurotrombextracţie, realizată în premieră în cadrul IMU... detalii...
17.10.2018

Funcţii vacante
In rezultatul desfasurarii concursului din data de 10.09.2018, pentru functia de sef, Sectia Chirurgie nr.2, invingator a fost desemnat domnul Sergiu Zaharia.
detalii...
11.09.2018



Medicina se face cu rost şi nobleţe


Cazul de malpraxis cu domnişoara de 18 ani, întâmplat la Institutul Naţional de Neurologie şi Neurochirurgie,a făcut un tur de opinii mai în toate subdiviziunile Ministerului Sănătăţii, şi pe forurile de socializare din ţară. Urme de revoltă şi indignare a lăsat în inimile rudelor şi prietenilor victimei, intuiesc, că şi în sufletul multor beneficiari ai servciilor medicale contribuabilizate.

Scandalul iscat pune la îndoială nu numai ţinuta profesională a medicului rezident, dar scoate la iveală şi unele lacune în programul universitar de pregătire şi educare a viitorilor specialişti în medicină. Din acest motiv, în cadrul comunităţii medicale universitare există opinii, care nu consimt criticile făcute public la adresa studentului cu pricina şi încearcă să arunce piatra” în curtea sectorului spitalicesc. Chipurile, toată această confruntare (cu năbădăi) dintre pacientă şi medicul rezident nu s-ar fi produs, dacă instituţia, unde este angajat, ar fi desemnat la timp un medic responsabil pe rezidenţiat. Ex-ministrul Sănătăţii directorul Centrului pentru Politici şi Analize în Sănătate Viorel Soltan consideră, bunăoară, “că medicul rezident nu este de vină de cele întâmplate, deoarece el nu putea să facă de gardă şi să ia decizii de unul singur”. Din care cauză, conchide dânsul, decizia de a-l exmatricula este una pripită. Da, s-ar putea ca pedeapsa aplicată unui începător de carieră medicală să fie prea dură, dar oare atunci când pacientul solicita să i se acorde elementar atenţie şi grijă medicală la postul de lucru (plătit), medicul practicant nu s-a gândit la consecinţe? Întrebaţi orişice infirmieră, cum trebuie să îngrijeşti de omul, căzut la suferinţă, şi o să vă răspundă (fără a avea studii superioare): cu jele şi milă. Hipocrate, căruia tânărul specialist urmează să-i dea jurământul la absolvirea universităţii, învaţă: orice pacient trebuie tratat aşa precum ai trata un părinte de al tău.

Este adevărat, medicul rezident, căruia i s-a încredinţat să facă de gardă în secţia Primiri urgente a INNN, nu poartă răspundere juridică pentru (in)acţiunile sale. Sub aspect profesional (şi uman) - da. El trebuie să-şi recunoască vina şi să prezinte pacientei scuzele de rigoare. Doar lui nu i s-a cerut să intervină neurochirurgical (care fapt, întra-adevăr, necesită competenţă şi maturitate profesională), ci să aplece urechea la rugăminţile disperate ale pacientei suferinde şi să acţioneze în cunoştinţă de cauză.

Cei care încearcă să muşamalizeze neglijenţa acestui medic (n-am nimic cu el ca persoană) dovedesc un mod de gândire, care până într-atât a formalizat actul de acordare a asistenţei medicale urgente, încât n-a mai rămas loc pentru bun simţ şi atitudine omnenească (creştinească) faţă de cei suferinzi. Ce costă sănătatea unui om, dacă este mai uşor să justifici inocenţa medicului rezident prin aceea că n-a fost ghidat sau educat cum trebuia!

Ghidarea medicului resident în clinicile universitare e o problemă tehnică şi ea poate fi rezolvată cât ai zice peşte. La Institutul de Medicină Urgentă administraţia a emis o dispoziţie, prin care a numit responsabili de “şcolirea” rezidenţilor în fiecare secţie, unde aceştea activează. Îmi vine să cred, însă, că la mijloc e altceva. Spunea undeva dl academician Gheorghe Ghidirim, că atunci când omul nu are patriotism în sânge, degeaba îl cauţi prin documentâe. Aceste cuvinte se potrivesc perfect oricărui deţinător al “brăţarei de aur”, dar, mai ales, unui debutant în ale medicinii. Medicul trebuie să fie fidel profesiei sale şi s-o exerseze cu rost şi nobleţe.

Dl V.Soltan nu vrea să vorbească de rău despre tânărul neurolog, înschimb îl ia în proţap pe medicul de urgenţă, care a adus pacienta cu un diagnostic divergent, “mascat sub siptomatomatica neurologică”. Din convorbirea pe care am avut-o cu mai mulţi specialişti ai Serviciului “903” (inclusiv, pe marginea cazului respectiv), o echipă medicală de urgenţă (chiar şi dacă e una specializată) nu întotdeauna izbuteşte să determine exact diagnostuicul prealabil al pacientului critic, fiindcă, pe de o parte, nu are la îndemână echipamentul medical, cu care să facă investigaţia paraclinică necesară, pe de alta, durata răspunsului medical la o solicitare are o limită: 10 minute în arealul urban şi 15 minute în cel rural. Din aceste considerente, superiorul pe ambulanţă se străduie să acorde solicitantului primul ajutor medical pe loc şi să-l transporte cât mai rapid la instituţia medico-sanitară de profil sau cea mai apropiată de locul accidentului sau incidentului. Instituţia medicală (orice medic din orice secţie) este obligată “să-i acorde asistenţă medicală urgentă până la stabilizarea stării de sănătate şi/sau transmiterea lui pentru tratament în altă instituţie” (Normele metodologice de aplicare a Programului de asigurări obligatorii în Medicină). Informaţia aceasta tot ghidul-dădacă trebuia să i-o aducă la cunoştinţă? Astăzi Internetul e plin de informaţii, documente, legi. Accesează-le şi află ce spun ele despre acordarea sau neacordarea asistenţei medicale spitaliceşti ca să ştii ce ai de făcut. Doar procedurile medicale le efectuezi nu pe manechine, ci pe oameni vii, cu dureri, care au acces şi drepturi garantate de lege la un tratament medical de calitate .

Recent, după câte se cunoaşte, Ministerul Sănătăţii a luat o decizie finală cu privire la acest caz disputat. Sigur, că, privită în profunzime, organizarea asistenţei medicale spitaliceşti nu a atins nivelul pe care ni l-am dori cu toţii, şi pacienţii, şi medicii, însă dacă noua generaţe de medici nu vine să schimbe lucrurile din sistemul de sănătate, ci, dimpotrivă, unde ajungem. De aceea lacunele acestui proces trebuie căutate, mai întâi de toate, în compatibilitatea profesională a viitorilor medici specialişti cu cerinţele actului medical şi modul de funcţionare operaţională, socială, morală şi juridică a relaţiilor dintre medic şi pacient.


Serviciul de presă IMU


http://golubev.urgenta.md/ http://galex.md/